Sezon 2016/2017 pe văi în bucegi-OPEN. Este zăpadă în Morar până la confluenţa cu Vălcelul Secundar. Cum este zăpada ? … asta este altă poveste… vremea turiştilor/scki alpiniştilor a apus … pe gheaţa lucie din zilele noastre este bine să ştii exact ce faci…şi pe unde faci…un schiu rigid şi o legătură solidă sunt condiţii obligatorii. la fel ca şi colţari/piolet/arva/lopată/sondă.
Pe dealuri pe la Sinaia sau pe platou mai merge încă de un un turism schi alpinistic…pe văi însă dacă transferi amintirile din mai în noiembrie/decembrie s-ar putea să ai o problemă serioasă…
Chiar dacă pe dealuri zăpada este încă departe…pe văi treaba este foarte serioasă-se poate schia Morarul şi Valea Cerbului fără probleme cel puţin 700/800m dif. de nivel. , inclusiv culoare serioase-ca Hornul din Colţul Ocolit, Faţa din dreapta de Bucura sau culoarele centrale din căldarea Morarului.
Deasemeni se poate urca pe foci, bucăţi bune DAR …colţarii de legătură sunt cam obligatorii…noi am urcat pe foci din capătul Canionului de jos…
Chiar dacă par nebun ca Hasdeu eu vă zic atât …SEZON OPEN şi REMEMBER you’re NOT a HERO ! 😉 …acum este vremea şeitanilor pe văi prin Bucegi…în FREERAID FORBIDDEN ZONE ;)…
cel puţin aşa pare…sau aşa este pe dealuri, prin Sinaia/valea Doftanei/Valea Dorului sau a lui Carp…prin munţi Ielele sunt prezente aşteptând răbdătoare să înhaţe pe cineva… pentru ele toţi avem acelaşi gust fie că eşti monitorică de valea Dorului, fie că eşti himalaist…Un schiu ascuţit, perfect pregătit şi rigid te poate scuti de o primă întâlnire cu ,,ielele,,…de a doua…avalanşele de topire din Blid, eu nu cunosc soluţie…aşa că am zis simplu ,,GO HOME,, …
Ps-există tendinţa să se confunde 1 aprilie cu 1 mai…vă zic simplu…este o păcăleală, care prin munţi se poate transforma rapid într-o tragedie…sau poate sunt eu prea fricos….
Pentru unii sezonul ăsta este cel mai prost sezon de schi din istorie,mileniu etc…o fi aşa pe dealurile Sinăii sau ale Postăvarului, pe văile Dorului/Prahovei/Doftanei…prin munţi este ALTFEL…
Zăpadă mai stabilă ca acum în perioada asta, adică ianuarie-februarie nu am mai întălnit demult…Am băgat Valea Cerbului de n ori, Morar, Mălin ,Pripon şi Alba…cu un Morar pe pudră de zile mari, comparabil poate doar cu pudra din Mălăieşti care am ratat-o, da a prins-o Octavian în ianuarie…
Singura problema, minoră din punctul meu de vedere este lipsa zăpezii sub 1400/1300m…în rest văile au zăpada bună, mai tare, mai moale, mai cu pudră mai fără, depinde de temperaturi,precipitaţii etc.
Acum lipsa zăpezii, sub 1400m pentru mine este un avantaj…cum nu prea îmi place să alerg de bună voie, accesul pe văi se face acum cu o bucată bună de trail running…Cum din păcate/fericire m-am calificat la UTMB (Ultra Trail du Mont Blanc (170 km/10 000m dif. nivel), lipsa zăpezii vine ca o mănuşă pentru mine, îmbinând plăcutul, adică schiu, cu utilu, adică alergatu’ fără rost prin păduri. Numai în ultimile trei ture-Cerb/Morar/Mălin de săptămâna trecută am reuşit un frumuşel +5000m dif. nivel la deal…
Acum cât va conta povestea asta o să vedem în filmuleţu’ de la vară…din august din Chamonix…Pentru mine este bătălia Berlinului…un drum care a început cu operaţiunea Barbarossa (Marathon 7500)…echipa Lampa de sudură, eu şi Şmendre. Am ţinut aproape de locul 5 până la ultima trecere pe la Omu (Cp 13)…acolo generalul caniculă mi-a venit de hac…am băgat un somnic de 3h…şi am terminat în final pe locul 11 în 26h 20 min. Vina înfrăgerii îmi aparţine mie exclusiv, Şmendre fresh şi determinat ar fi creat probleme locurilor 5 sau poate chiar 4…http://time-it.ro/2015/Marathon7500/
După Barbarossa, Moscova, a urmat dezastru de la Stalingrad…în august, în Rodopi la Persenk (132km +5600 m dif. nivel)…aveam toate mijloacele să obţin un rezultat bun-ploua, era frig…exact cum îmi place mie…până la km 90 am fost acolo…cu ,,băieţii,, locul 9 la general şi 3 la MV +35….din păcate o rosătură urâtă între picioare, de la faptul că am dat uitat să mă dau cu cremă…a transformat totul în dezastru…cam pe stilul armatei germane la Stalingrad…o victorie care părea la îndemână s-a transformat într-o înfrăngere ruşinoasă, PRIMUL ABANDON LA UN CONCURS, ŞI SPER CĂ ŞI ULTIMUL.Führer-ul, Geo a reuşit un excelent loc 6, la feminin …locurile 3-6 fiind la bătaie de cam 1h diferenţă…http://persenk-ultra.com/index_en.html
A urmat Kursk adică Transylvania Trail Traverse …din păcate aici problema era clară de la început…cum din motive personale (tata în spital) nu am putut să iau startul la Dracula (110 km cu 8000m), îmi era clar că la Vlad Ţepeş (52 km cu 4200m) o să fiu carne de tun, mai ales că am venit la start 50km de acasă pe motocicletă dimineaţa cu 5 min inaintea startului…Până la urmă a fost aşa, şi nu prea…am terminat pe locul 3 într-un final, pe o căldură ce îmi amintea de marathon 7500…http://transylvaniatrail.ro/en/live-timing/
Cam asta ar fi istoria…urmează bătălia Berlinului, adică UTMB…unde am câteva arme ,,minune,, cu care sper să îmi asigure un rezultat onorabil …armele ar fi adidasi, nutriţia şi nu în ultimul rând Compresiile de la compressport…
Despre adidasi şi haleală cu alta ocazie….
Compresiile de cvadriceps şi gambă (http://www.compressport.ro/cumpara/compres-cvadriceps-4quad-3471404 şi http://www.compressport.ro/cumpara/r2-race-recovery-3471419 am descoperit că sunt senzaţionale la schi atât la deal cât şi la vale…practic din ianuarie nu a fost tură în care să nu le port…la deal îţi măreşte rezistenţa la efort, mai ales la ture lungi de peste 5h…iar la vale sunt incredibile, mai ales cele cvadriceps prin modul cum susţine musculatura, mai ales după ce ai băgat denivelări de +1000m la deal…Modul cum gestionează acidul lactic este impresionant…pot da lejer 500m dif. nivel la vale fără oprire în condiţii de zăpadă variabilă, fără să ajung la clasicele crampe şi cârcei datoraţi poziţiei izometrice a schiorului pe coborâre. O altă caracteristică excelentă este izolaţia termică, lucru probat în câteva ture la minus 15-20 grade…Că compresiile funcţionează fără doar şi poate am verificat într-un mod simplu…am avut pe un picior compresii şi pe celălalt pielea de la mama natura….am aplicat poziţia ou, de coborâre, izometrie, exerciţiu clasic de sală…iar rezultatul a fost fără discuţie spectaculos…cărcei care îi simţeam pe piciorul fără compresii nu se regăseau pe cel cu compresii.
De încheiere…staţi liniştiţi…prin munţi este zăpada…cum ajungi la ea este alta poveste … care nu are legătură cu lumea mică şi murdară a lui Sârbu&Copos&Oprea ;)…
Prin Bucegi a început din nou vremea schiului adevărat, zăpada a devenit, beton, sau aproape beton, cei câţiva cm de zăpadă moale de suprafaţă ascund o zăpadă tare, pe care dacă dai vreo trântă ai acces direct îm rai/iad/nirvana/integrare în absolut etc. , după credinţa şi crezul fiecăruia ;).
Am urcat sâmbătă pe Valea Albă, la colţari şi piolet. Mai este încă multă zăpadă, din păcate cam neagră şi cu bolovani. Se urca integral pe zăpadă până la Cârn, iar mai sus mai prinzi bucăţi bune cu zăpadă continuă, unde, cum spuneam şi mai înainte colţari/snow-line + piolet sunt chestii absolut obligatori şi de bun simţ.
Pe Mălin zăpada este beton, cu o poşghiţă de topire de câţiva cm, chiar şi cu colţari în picioare sunt zone unde este bine să fii foarte atent…
Vremea firnului ,,perfect,, a freeraidismului, carvismului sau ski/alpinismului a trecut…acum orice greşeală, orice căzătură, te trimite direct în nirvana sau te integrează în absolut, dacă ai noroc, pe la vreun spital de ortopedie ;).
Zăpadă este tare, vălurită, rimaele sunt căscate stănga/dreapta ameninţător…dar mie personal îmi place, fiecare viraj este un test…pe care eşti obligat să îl treci, dar care, îţi rezervă satisfacţii mai mari decât orice pudră ,,perfectă,,…
Se poate coborâ fără probleme, doar cu o mică întrerupere, până în Canion şi chiar mai jos. Până la confluenţa cu Scoruşul…deci cam 500 m dif. de nivel.
Mai jos trebuie descăţărate săritorile, care mai sunt parţial acoperite cu zăpadă, lucru destul de delicat, mai ales pe ploaie cum am prins noi sâmbătă…
08.mai.2015-30 km/2800 m dif. nivel Valea Alba-Caldarilor-Valea Cerbului-Valea Alba
Din punctul meu de vedere iarna s-a incheiat, acum doua saptamani pe 27.aprilie…cand a dat ultima zapada adevarata…Ce a urmat dupa nu a fost altceva decat firnul ala insipid si stupid fara nici un gust…Nu cred sa existe ceva mai stupid decat schiatul pe firn…poate schiatu’ in Valea Dorului sa fie ceva comparabil…;)…Cum datu’ la vale nu prea ma m-ai fascina am considerat ca ar fi cazu sa adun ceva denivelare…ca nu strica…vorba lui nenea Iancu bogasieru din Ploiesti ;)…
Il convoc pe taica Balan pentru treaba asta, unul din putini oameni pe care ,,precontez,, cum zicea Cracanel ;)…Plecam vineri pe la ora 9 din Busteni cu plan sa urcam pe Valea Alba-Costila-Omu-Bucsoiu-Tache Ionescu-vf. Bucsoiu-Valea Rea…cam asta era planu’ ceva 4000 m dif. la deal…
Pe valea Alba treaba este buna, o zapada perfecta, cum nu am vazut de multi ani, fara bolovani, avalanse, rimae etc…doar la Carn era o rimae dar nu foarte mare…Urcam aproape integral pe foci, suntem amandoi echipati cu piei G3 (momix si alpinist) si coltari G3…doar la Carn si undeva mai sus am scos pieile si am dat-o la deal pe snow-line. Ne cam lalaim si facem cam 4h pana sus, din gara din Busteni…Pe platou zapada extrem de putina, pentru perioada asta, mergem bucati bune cu schiele in spate. Ajunsi in capul Costilei constatam ca nu prea mai era treaba…zapada putina, intrerupta nu prea merita efortul…Hotaram sa ii dam pe Valea Caldarilor, Malinul fiind plin de urme nu prea ma fascina…Valea Caldarilor a mai salvat putin din zi…cateva zone mai inclinate si ceva zapada putreda care te punea putin la lucru a facut coborarea sa nu fie total insipida ca pe Valea Alba…Ii dam la deal pe Cerb…Planul era sa ajungem la Omu si de acolo pe Bucsoiu. Din pacate o ceata deasa acopera vf. Omu…asa ca decidem sa ii dam inapoi pe Valea Alba. Balan ii da tare la deal, nu prea pot tine pasul cu el, chiar daca are schiuri comparabile cu mine ca greutate G3 Zenoxide se vede ca este din alta liga… 😉
Pe platou merg in clapari…cred ca am bagat vreo 10km de plat in La Sportiva Spectre un clapar extrem de comod la mers dar rigid si sigur la vale.
Pe Valea Alba istoria a fost scurta…un firn insipid, perfect care nu punea nici un fel de problema…din doua bucati sunt jos…cam 6 min. pana la Verdeata…fara sa simt nimic…cred ca era mai placut sa trag de fiare la sala ;)…
Evident ca o mare parte din merit este si al schiului G3 Empire, rockerul fata degajeaza bine iar rockerul spate face ca schiul sa fie usor de virat, iar mijlocul de 115 mm te scoate la suprafata din cea mai grava fleoscaiala de primavara, toate astea fara nici un compromis la siguranta, cele doua placi de ,,titanium,, incorporate in G3 Empire sau in fratele mai mic G3 Synapse isi fac treaba foarte bine cand ai nevoie de un schiu rigid si sigur pe suprafete tari sau inclinate. In zona cu panta mare de pe Valea Caldarilor unde trebuis sa virezi ,,sarit,, senzatia de usurinta si siguranta a cozii de la G3 Empire este incredibila…
G3 Ion s-a dovedit legatura ideala-usor de manevrat la deal, usor de incaltat, extrem de simplu de manevrat inaltatoare iar faptul ca o poti bloca fara sa te apleci, cu maneru de bat, la o tura lunga mi se pare o treaba excelenta… La vale este o legatura sigura si robusta, care transmite exact si precis presiunea la schi…mai in detaliu vedeti povestea din articolele trecute.
Mai interesanta a fost, apoi, coborarea in adidasi, prin padure, Balan trebuia sa prinda trenul de ora 9 …asa ca ii dam gaz…adidasul La Sportiva Raptor din dotare este din punctul meu de vedere adidasul ideal pentru retragerile cu schiele in spate…amortizare excelenta, confort si siguranta deplina la calcai datorita ranforsari de carbon. Deasemeni degetele sunt excelent protejate iar pelicula de goretex isi face treaba cand ajungi in zone umede/noroi etc. Cum o tura de schi de primavara presupune si multa carca…un adidas confortabil si sigur va face fara discutie viata mult mai frumoasa…Cum am ajuns destul de repede in Busteni ii mai dam o alergare cu schiele in spate pana in Poiana Tapului…cam asa s-a incheiata povestea primei zile.
09.mai.2015-30 km/2200 m dif. nivel Poiana Tapului-Gura Diham-Morar-Gaura-Simon
Cum Balan avea programata o tura de bita prin Fagaras, in lipsa de doritori plec singur cu schiele in spate…Initial aveam in cap sa dau si Bucsoiu ca apoi sa urc pe Bucsoiu Mare si sa cobor pe Gaura. Cum vremea nu parea prea incurajatoare si cum nu prea m-am miscat cu talent la deal (am facut cam 6h din Busteni pana la Omu), abandonez planu si ii dau direct pe Gaura…Pe Gaura o alternanta de zapada putrezita cu ceva firn ma scoate din letargie…sunt singur si trebuie sa fiu calculat, in zona nu prea ai semnal si nu prea este bine sa patesti ceva…La canionul dinainte de poiana …surpriza…un pod ingust de zapada si o cascada de vreo 15-20m bloca zona ingusta…Sunt intai tentat sa ii dau la vale…drept….dar perspectiva sa se rupa podul de zapada si sa mor ca un prost inecat nu prea imi surade. Scot schiele si incep o complicata descatarare pe poteca, in zona cu lanturi…La Sportiva Spectre ma salveaza din nou…sunt excelenti cand ajungi in zone tehnice…ii simt aproape ca un bocanc normal de iarna…Cu ceva emotii reusesc sa ajung la ,,lanturi,, si sa fac o ,,pompiereasca,, ….Stiu, nu este etic, dar ora era tarzie…in 2h ore era cam bezna. Cum necum, reusesc sa scot schiele dupa Moara Dracilor cam pe la 1700m…De aici ii dau la vale spre Simon…pe poteca rapoasa si apoi pe forestier…cam 12 km…La Sportiva Raptor ma scoate din nou din belea. Era sa o mai comit odata pe forestier, nu scosesem frontala si cum eram relaxat ca sunt pe forestier, calc stramb, intr-o groapa…cum rucsacul avea in jur de 15kg si eu fugeam, va puteti imagina consecinta daca ranforsarea de carbon de la Raptor nu isi facea treaba…zona este fara semnal…si pana in Simon mai sunt km buni…
Cam asa sta treaba pe vai…un sezon bun pentru prietenii nostrii ski/alpinisti, colantisti si freeraidisti..cu o Valea Alba perfecta (doar la Carn ceva probleme), un Malin/Cer/Morar stil Valea Dorului…fara pericol de nimic…moartea fiind plecata in vacanta se pare ;)…
Pentru mine sezonul s-a INCHEIAT astept sa se deschida in iunie…atunci pe firnul betonat…v-a fi alta poveste … pana atunci rabdare si tutun 😉
ps. aceasta poveste este un pamflet. Luati-o ca atare 😉
