Prin Bucegi a început din nou vremea schiului adevărat, zăpada a devenit, beton, sau aproape beton, cei câţiva cm de zăpadă moale de suprafaţă ascund o zăpadă tare, pe care dacă dai vreo trântă ai acces direct îm rai/iad/nirvana/integrare în absolut etc. , după credinţa şi crezul fiecăruia ;).
Am urcat sâmbătă pe Valea Albă, la colţari şi piolet. Mai este încă multă zăpadă, din păcate cam neagră şi cu bolovani. Se urca integral pe zăpadă până la Cârn, iar mai sus mai prinzi bucăţi bune cu zăpadă continuă, unde, cum spuneam şi mai înainte colţari/snow-line + piolet sunt chestii absolut obligatori şi de bun simţ.
Pe Mălin zăpada este beton, cu o poşghiţă de topire de câţiva cm, chiar şi cu colţari în picioare sunt zone unde este bine să fii foarte atent…
Vremea firnului ,,perfect,, a freeraidismului, carvismului sau ski/alpinismului a trecut…acum orice greşeală, orice căzătură, te trimite direct în nirvana sau te integrează în absolut, dacă ai noroc, pe la vreun spital de ortopedie ;).
Zăpadă este tare, vălurită, rimaele sunt căscate stănga/dreapta ameninţător…dar mie personal îmi place, fiecare viraj este un test…pe care eşti obligat să îl treci, dar care, îţi rezervă satisfacţii mai mari decât orice pudră ,,perfectă,,…
Se poate coborâ fără probleme, doar cu o mică întrerupere, până în Canion şi chiar mai jos. Până la confluenţa cu Scoruşul…deci cam 500 m dif. de nivel.
Mai jos trebuie descăţărate săritorile, care mai sunt parţial acoperite cu zăpadă, lucru destul de delicat, mai ales pe ploaie cum am prins noi sâmbătă…